Necesitatea aerului conditionat a devenit din ce in ce mai evidenta in ultima perioada din cauza schimbarilor climatice pe care le sufera planeta noastra dar si datorita dezvoltarii tehnologiei, astfel accesul la aceste aparate fiind deschis tuturor. Nevoia de aer rece insa a facut ca acest proces sa fie intalnit mult inaintea aparitiei aparatelor de aer conditionat moderne. In evolutia sa, omul a avut diferite nevoi in functie de gradul de dezvoltare, iar cand hrana si imbracamintea au devenit ceva banal, au aparut alte nevoi nu neaparat utile supravietuiri, ci mai mult usurarii vietii pe pamant.
In antichitate se stie foarte bine ca numai clasele sociale din varf aveau acces la activitati de relaxare, asadar si primele idei care au fost puse in practica din punctul de vedere al aerului conditionat erau exclusiviste.
Nu se stie exact unde au aparut prima data aceasta idee, dar vechii egipteni aveau sisteme de racire a cladirilor bazate pe bazine umplute cu apa. Romanii au folosit si ei tot un sistem de racire a aerului bazat pe circulatia apei racite prin niste canale care strabateau cladirile. S-au mai gasit si alte scrierii dar la baza stau aceste sisteme care folosesc apa. Mai erau ventilatoarele , unele de dimensiuni destul de mari(primul ventilator a fost construit in China, in timpul dinastiei Han. Inventatorul, Ding Huan, a conceput un ventilator format din 7 pale in lungime de 3 metri cu actionare manuala) dar nu aveau un randament destul de bun.
Prima descoperire in domeniul aerului conditionat, a venit de la Michael Faraday (1791-1867). Cu ajutorul unui aparat conceput de el, care functiona prin compresie si racire, a reusit sa lichefieze aproape toate gazele cunoscute la acea vreme. In 1820, Faraday a dezvoltat un compresor care avea ca lichid de racire amoniacul. Problema cea mai mare era ca vaporii de amoniac erau toxici. Cu toate ca lichidul de racire nu era prea sigur, ideea compresorului se foloseste si astazi.
Primele aparate de aer condiţionat destinate utilizării pe scară largă au fost concepute în 1902. Willis Carrier (1876 - 1950), un intreprinzător american, este autorul acestei invenţii. Compania lui producea soluţii de climatizare pentru mediul industrial. Instalatia acestuia din 1902 a marcat naşterea aerului condiţionat, din cauza adăugării functiei de control umiditate, care a condus la recunoaşterea de către autorităţile în domeniu. Aparatele de aer condiţionat trebuiau să îndeplinească patru funcţii de bază: 1)reglarea temperaturii; 2)reglarea umiditatii; 3)controlul ventilatiei si circulatiei aerului; 4) curatarea aerului.
Dupa mai multi ani de testare si reglaje, pe 2 ianuarie 1906,lui Carrier i-a fost acordat brevetul US nr.808897 pentru inventia sa, pe care a numit-o "aparat pentru tratare aer".
Termenul “aer conditionat“ a fost inventat de catre Stuart W. Cramer in 1906. El cauta o solutie care sa permita nu doar controlul temperaturii aerului (“racirea aerului”) ci si a umiditatii lui, de aici si nevoia unui nou termen care sa denumeasca acest proces.Cramer a experimentat diferite feluri de a ameliora efectele aerului uscat generat de procesul de productie. Patentul inregistrat de el a folosit acest termen in conjunctie cu apa conditionata. Apa conditionata devenind un termen bine cunoscut si deseori folosit in industria textila. Noua dezvoltare pe care Cramer a initiat-o a avut un efect vizibil asupra calitatii aerului din fabrica sa si in consecinta asupra productivitatii.
Totusi la toate aceste sisteme se foloseau substante periculoase gen amoniacul (NH 3), clormetanul (CH 3 Cl), propan , şi dioxid de sulf (SO 2), ca agenţi de refrigerare.Deşi eficiente, acestea au fost toxice , inflamabile sau explozive şi ar putea duce la o boală gravă, leziuni sau chiar deces în caz de scurgere din sistem.
Thomas Midgley a fost cel care s-a gandit sa foloseasca substante mai putin periculoase. El a sintetizat diclorfluorometan, prima clorofluorocarbura ( CFC), care a numit "Freon". Acest compus este mult mai frecvent menţionat in ziua de azi ca "freon 21", sau "R 21".
Detoxifiere
